Bunica era inalta si slabuta,cu parul alb si cret,cu ochii caprui,cu gura strinsa care ascundea niste dinti ca de peptene.Atunci,cind venea de undeva,ii aducea nepotului cite ceva,ori alune,ori stafide,ori turta-dulce.Apoi bunica si nepotul se duceau la umbra dudului din fundul gradinii.Ea rasucea un fir lung si subtire din furca cu cair de in,iar nepotul se culca pe spate cu capul in poala ei.Astfel privind spre cer,printre frunzele dudului,nepotul se lasa leganat de glasul dulce al bunicii,care-i spunea povesti.Nepotul se simtea atit de bine cu capul in poala bunicii,ca numaidecit adormea doar,ca prin vis,reusea sa asculte povestea.Poala bunicii era fermecata iar nepotul fericit dormea sub privirile si zimbetul ei
