A TRĂI ...
Cu toţii trăim. Bine, rău, conştient sau nu, trăim. Ce este important în această experienţă nu e locul, ci modul cum o facem. Şi, gândindu-mă la faptul că omul sfinţeşte locul, atunci a trăi şi-n mânăstire e un mod de a-ţi împlini un destin sau a te regăsi pe tine într-un spaţiu curăţit şi luminat doar de propria-ţi faptă ce a înţeles existenţa din pespectiva trăirii atât pe orizontală, cât şi pe verticală.
A trăi în mânăstire este ... bine pentru că tu ai ales conştient, după lungi şi aspre căutări. A trăi în mânăstire înseamnă pace şi război, înseamnă lumină şi întuneric, luptă acerbă cu tine însuţi şi cu tot ceea ce înseamnă slăbiciune umană şi tu eşti uman, dar încet, treptat devii smerit luptător care-şi găseşte desăvârşirea tocmai prin această măcinare ...
A trăi în mânăstire e dragoste şi ea-i DESĂVÂRŞIREA!
