Parea c-asteapta s-o cuprind în brata
Si fata mea cu mânile-i s-o ieie,
Ca sa ma pierd în ochi-i de femeie,
Citind în ei întreaga mea viata.
Dar când s-o prind, ea n-a voit sa steie
Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i fata;
Pândind, cu ochii ma-ntreba isteata:
Sa-mi dea o gura, ori sa nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricât o rogi, ea tot se da în laturi
S-abia la urma parca tot se-ndura.
Împrotiviri duioase-a frumusetii
În lupte dulci disfac urâtul vietii,
Ce n-au amar, fiindca au masura.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Ne bucurăm dacă informațiile v-au fost de folos. În cazul în care aveți întrebări suplimentare sau doriți sprijin adițional, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne onorează, iar dacă apreciați conținutul nostru, vă invităm să ne salvați în lista de site-uri preferate!
