Calul din mlaştină
Mă jucăm cu prietenii mei prin pădure.
Ne jucăm vaţiascunselea, şi eu m-am ascuns mai departe de locul unde am plănuit să stăm, şi, am stat după un copac aşteptând să mă găsească cineva. Şi a trecut ceva timp, şi deja vedeam apusul soarelui. Se făcuse noapte, şi eu începusem să mă tem. Eram în pădure, noaptea şi auzeam sunete de bufniţă, care semănau cu sunetele de fantome. Părinţii cred că se temeau că nu am mai ajuns acasă.
Dar, printre sunetele de bufniţă, se mai auzea şi un sunet de cal. Eu mă luasem după sunet şi ajunsesem la o mlaştină, acolo era un cal.
M-am speriat înainte de a vedea că este cal , dar calul acesta era scufundat până în gât în mlaştină. Eu era să plâng de milă, dar în spatele meu era o creangă lungă de salcie, pe care i-am aruncat o. Calul a prins creangă şi eu l-am tras afară. Am încălecat, iar, calul-a dus acasă. Părinţii m-au îmbrăţişat iar eu am. adus un cal pe care l-am ţinut la bunicii de la ţară.
Şi, nu mă săturasem să îl călăresc.
SFÂRŞIT
