Era in zori.Soarele incepu sa-si
trimita suliţile aurii spre pamint.O furnicuta care abia se trezise,mergea grabita pe o cararuie ingusta cît un fir de ata.Ea a plecat sa caute de mincare penru copilasii ei,care erau mici cît un fir de nisip.Munca este interesul furnicuta.Iata,ca linga un fir de iarba,care parea fara capat, gasi trei firmituri de piine.lua una si o duse la copilasii,care asteptau înfometati.Dupa ce le dadu sa minince,se întoarse dupa a doua firmitura.Dar aceea i se paru cam grea.O luase si o duse intr-un frigider minuscul.La prânz,imparti copiilor o jumatate o lasa pentru zile grele.Porni sa o duca pe a treia,dar de fara aceasta nu a mai avut noroc ;un fir cenusiu a duse ploaia. Copilasii priveau jocul stropilor si intelegeau cît de mult face mama lor pentru ei,si ca au noroc s-o pretueasca
