Era atat de tanar si ochii lui ma vrajeau,parca ma hipnotizau incat atunci cand era langa mine,eram invincibila. Ochii lui imi dadeau speranta,speranta de a merge mai departe. Stiam ca e menit sa fie al meu,putea simti cum ma dezbraca din priviri. As fi vrut insa sa dureze mai mult,nu sa plece cu prima ocazie. Mi-a oferit pentru putin timp soarele la fereastra,si mi-a pus stelele din ochi in constelatii,insa, cine credea ca acel chip frumos poate ascunde atatea? A fost un univers frumos pictat,incat pe zi ce trecea apareau si planurile de viitor. Mi-as fi putut cladi un intreg imperiu cu el langa mine,insa a lasat doar ura,un ocean de ura indestructibil,care s-a nascut odata cu plecarea sa. as fi vrut sa fie altfel,insa toate sentimentele mele au fost aruncate intr-o cometa care urma sa se distruga.
